Oamenii- aerul respirat de către noi înșine

De mult timp mă tot gîndesc la oamenii care nu îmi mai sunt aproape de ceva timp și încerc să găsesc problema. Poate subinconștientul meu a găsit un pericol în acele persoane și a format un scut, dar cred că ceea ce m-a influențat să fac acest lucru este faptul că aceste persoane s-au schimbat. Nu mai văd sinceriatea și inofensivitatea anterioară, zîmbetul simplu, care mă înălța încît puteam să îndeplinesc imposibilul. Acum atmosfera e plină de agresivitatea, violența, aroganța ce mă îndepărtează. N-ai ce-i face… nu mai plutește căldura, nu mai simți afecțiunea… e deșert, iar dacă e să mai stau mult în acest pustiu voi muri de sete, voi ajunge și eu la fel de pustie. Persoanele acelea erau bateriile mele negative, mereu mă încărcau cu energie negativă. Mîncau lumina sufletului meu, o transformau în întuneric, în umbră… mă făceau praf, dar eu vreau să fiu un soare pentru fiecare, vreau ca oamenii să vadă în mine speranță, dragoste și înțelegere. NU cu siguranță nu sunt eu vinovată în plecarea persoanelor în cauză, au vrut-o… au primit-o. Însă parte de marea fericire o am acum, pentru că sunt liberă, sunt POZITIVĂ. Am revenit la viață, am înlăturat microbii din aerul meu. ACUM RESPIR! Așă că oamenii dragi… bucurațivă de aerul curat din jurul vostru și protejați-l!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s